CAMPAIGNS

Reînnoirea timpului. Anul Nou

Tradiţii de Crăciun

De la Crăciun la Bobotează sunt 12 zile, reprezentând fiecare în mod simbolic câte o lună dintr-un an solar. Cele 12 zile sunt marcate de două mari sărbători, care au ca scop refacerea și înnoirea timpului. Mai întâi, Crăciunul, când se vestește Nașterea lui Iisus, când se colindă din casă în casă, colindătorii încheind cu urări care asigură prosperitatea și bunăstarea: „La mulți ani cu sănătate/De bine să aveți parte/Și de rău să fiți departe!/Să roiască binele/Ca vara albinele./Să aveți noroc și pace-n casă/Și belșug mare pe masă…” Sărbătoarea care încheie ciclul celor 12 zile este Boboteaza, când se sfințesc toate apele, momentul botezului Domnului Iisus de către Sf. Ioan Botezătorul, “Nănașul lui Dumnezeu”, cum e numit în colinde. Pentru ca în fiecare gospodărie să meargă toate bine, în această zi se stropesc cu apă animalele, uneltele, și chiar și zestrea fetelor. Între cele două sărbători, timpul se rupe în două la miezul nopții, între „anul vechi”, îmbătrânit, și „anul nou”, când, simbolic, lumea renaște.

 

Previziuni și divinații

Noul an în care se intră este, pentru început, un timp necunoscut, poate aduce bucurii, dar și nenorociri. De aceea, sunt numeroase practicile care se fac în noaptea dintre ani, pentru a ghici de va fi un an bun sau rău. În primul rând, trebuia să se știe cum va fi vremea, care influențează recolta. Astfel că mai demult, se puneau în geam, în noaptea de Anul Nou, 12 felii de ceapă cu sare, fiecare menită pentru câte o lună, reluând, încă o dată, în mic, un an întreg. A doua zi se observa care din felii a lăsat apă și care nu, în acest fel ghicindu-se care sunt lunile secetoase și lunile când va fi ploaie din abundență*. Rămâne, însă, o practică privată, despre care numeroși interlocutori își aduc aminte, însă pe care nu au mai practicat-o de mai mulți ani, rostul ei dispărând odată cu modernizarea și previziunile meteo generale, mai precise.

Tot în zona Buzăului, de Anul Nou, fetele de măritat se duceau legate la ochi în grădină și alegeau un par din gard. Așa cum era parul, se spune, așa va fi și ursitul lor: tânăr și frumos, sau adus de spate și bătrân, dacă parul din gard era îndoit și cu noduri**.

După trecerea miezului nopții, în zona Târnavelor, de unde erau bunicii mei, pe o masă se ascundea în cele patru colțuri o bucată de pâine, sare, cărbune și bani, fiecare comesean alegând de trei ori câte un colț sau altul. În funcție de ce era ascuns sub fața de masă, anul său va fi îmbelșugat (dacă ghicea pâine), presărat cu supărări (cărbune), sau putea fi un an bogat (bani), ori sărac (sare).

Timpul fiind tânăr, reînnoit, putea fi chiar influențat prin acțiunile care se făceau în prima zi a anului: se spunea că trebuie să intre prima dată în această zi un bărbat în casă, ca să meargă toate bine; tot în prima zi a anului se mâncau, tot în zona Târnavelor, boabe de porumb fierte cu miere, ca să fie un an îmbelșugat, cu roade bogate (era singura dată în an când bunicii pregăteau aceast dulce, iar noi, copiii, așteptam această zi cu nerăbdare). Mai nou se spune că trebuie să se mănânce struguri, pentru că au boabe multe, ori pește, fiindcă au mulți solzi, ca să fie un an îmbelșugat. Orice s-ar face în această primă zi avea rol favorabil pentru întregul an.

Măști

În noaptea de Anul Nou, se spune, tot ceea ce este rău se alungă prin zgomotul mare care se face: se pot trage salve de pușcă, ori se pușcă cu carbit; iar mascații poartă clopote mari și talăngi, care sună la fiecare pas. În zona Buzăului, în Mânzălești, doi bărbați mai glumeți se maschează în „Moș și Babă” și însoțesc Plugușorul. Doresc și cei doi să joace, dar nu pot de durerile de spate. Baba, însă, capătă forțe proaspete și se contaminează de vigoare când e luată la joc de către tineri, care primesc, și ei, darul înțelepciunii de la cei în vârstă. În alte zone ale țării, mai ales în Bucovina, trecerea dintre ani are loc în ritmul tobelor sau al clopotelor mascaților și ursarilor, care alungă răul și viciile din sat cu jocul lor. Măștile, spun cercetătorii, dar și oamenii din sate, întrupează strămoșii, însă sunt percepute și ca un mod de purificare a comunității prin gesturile și glumele făcute de cei mascați, acțiuni altfel interzise în absența măștii. De exemplu, în zona Chioarului, în partea de nord (Șurdești, Negreia, Cavnic), tinerii, dar și bărbații căsătoriți se maschează de bondorși, cu măști din blană de oaie, ciucuri roșii sau colorați și, legate peste portul local, alb, multe, multe clopote și talăngi mari, care să facă mult zgomot. Merg din casă în casă, intră și nu spun nimic, doar scot sunete: „brrr! Brrr!”. Bondroșii aduc voie bună, urând la final, pe o voce schimbată, ascuțită, ca să nu fie recunoscuți, La mulți ani! Satul răsună de zgomotul clopotelor „bondroșilor”, iar când două cete de bondroși se întâlnesc, se feresc să vorbească unii cu alții, tot pentru a nu fi recunoscuți. Casele sunt deschise tuturor în această seara, oamenii se bucură de vizita măștilor, copiii mici se sperie, iar drumurile sunt pline de bondroși, dar și de alți mascați, cu măști mult mai simple de data aceasta, denumite local „țigani”, care vorbesc, tot așa, cu vocea ascuțită, nu cumva să îi recunoască cineva. Dimineața, de Anul Nou, măștile sunt preluate de copii, care colindă satul în sunetul clopotelor mari. Cu siguranță că atunci când vor crește mari se vor masca și ei, ducând, mai departe, obiceiul.

O mască cu totul particulară trebuie amintită: capra, cu un corp făcut dintr-un covor frumos, ciucuri, și cu botul de iepure. E un obicei performat în unele zone etnografice în timpul Crăciunului, însă care în Șurdești are loc de Anul Nou. Copiii, în grupuri de câte trei, pentru a avea un „păstor”, un „țigan” și unul care îmbracă masca de „capră”, merg din casă în casă. Capra se îmbolnăvește, moare și reînvie în fiecare casă, la fel ca timpul.

Practici de ghicire a viitorului, ori măști care aduc voie bună, toate au rolul de a asigura că în noul an se intră curat și cu gând bun. Toate relele trebuie să se spele în noaptea dintre ani! La mulți ani!

Note:

* Filofteea, 68 ani, Colți, Buzău, 2014, cercetare realizată în cadrul proiectului „GeoSust”, Grant 22SEE/30.06.2014, finanțat de Mecanismul Financiar Aria Economică Europeană, EEA Grants, și Ministerul Educației Naționale

** Filofteea, 68 ani, idem

 

Articol publicat cu sprijinul Muzeului Ţăranului Român.

S-ar putea sa iti placa si

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Aceste taguri si atribute HTML sunt permise in comentarii: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>